„Idolatria Ortodoxa” – O afirmatie fara SENS. Partea I

Vorbeam despre obiectivul blogului Sensism: Acela de a „da un sens” lucrurilor aparent lipsite de orice logică (în opinia unora). Ei bine, sintagma „idolatria ortodoxă”, ce încearcă să incrimineze Biserica Drept-Credincioasă de idolatrie, este realmente o piatră seacă, din care nimeni nu poate scoate un sens! O să arătăm imediat absurditatea ce stă la baza cultelor protestante și rătăcirilor neoprotestante.

Sfinți, Sfinți și iar Sfiniţi…

„E bună foarte Ortodoxia, dar avem prea mulți sfinți…” Să credem asta despre noi înșine?! Vai în ce erezie am cădea! Oare duhul Bibliei este altul? Nu zice oare David Proorocul la sfârșitul psalmului 67, versetul 36: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel” ? Cum este Dumnezeu întru sfinții Lui? „Minunat”! Interpretarea acestui verset se poate realiza, la fel de corect, în două moduri. Se poate înțelege că Dumnezeu este mărit întru și prin sfinții Săi și că slava Sa este sesizată în viața, activitatea și chiar persoana sfinților Săi. Totuși o a doua interpretare ne duce cu gândul la ceva mai „palpabil”, la ceva mai evident, mai viu printre noi. Dacă luăm sensul propriu al cuvântului „minunat”, versetul lui David ne arată că prin Sfinții Săi, Dumnezeu face MINUNI! Minuni pentru cine? Ca răsplată, pentru persoanele sfinte, și din multă milă, nouă, nevrednicilor, PRIN persoanele Sfinte.

Nu ne putem permite să citim Biblia, mai ales Psalmii, ca pe o „revistă” sau ca pe un articol de ziar. Pe astfel de citate, pe astfel de îndemnuri evidente, Ortodoxia se sprijină și va rămâne până la sfârșitul veacului, iar porțile Iadului nu o vor birui pe ea!

I-auzi – „Panteon Creştin”…

Ortodoxia este acuzată pe nedrept de „închinare la idoli”. Primul „idol” ortodox, în concepția occidentalilor antihriști este Sfântul. Persoana Sfântă, din prea mult zel monoteist ar trebui, după unii, neglijată complet. Oare acești „predicatori și păstori de turme mici și mari” sunt într-adevăr în duhul real al Bibliei? Voi afirma foarte clar că CINSTIREA nu este ÎNCHINARE! Și tot la fel de clar pot spune că nici RUGĂCIUNEA nu este ÎNCHINARE!

Asocierea Nr.1: Cinstirea și Închinarea:

Dacă este cu adevărat necesar să explic afirmația deja formulată mai sus, o voi face: în Biblie cinstirea este de la bun început distanțată de închinare. Se vorbește clar despre închinarea la idoli și avem porunca închinării la un singur Dumnezeu. În Decalog închinarea este asociată cu slujirea, dar arătată ca fiind mai mare decât aceasta! „Să nu te închini lor, nici să le slujești”(Deuteronomul 5,9 ). Ce arată Dumnezeu prin aceasta? Nu doar că nu ai voie să te închini lor, dar nici să le slujești! Lucru ce denotă că slujirea se poate face fără închinare, dar închinarea adevărată implică numai-decât și slujirea.

Cinstirea o regăsim și în porunca a 5-a: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Întrebare: De care mamă și de care tată este vorba? În Noul Testament tot Dumnezeu este Cel care ne vorbește despre „despărțirea fiilor de părinți”, despre „luarea crucii și urmarea lui Hristos”, părăsind mediul familial. Este vorba oare de o contradicție? Nu! Un caz ipotetic poate desluși „misterul”. Dacă un copil este abandonat la naștere și când crește nu-și poate întâlni familia, acesta încalcă porunca? Practic el nu își poate cinstii în nici un fel părinții, întrucât nu îi cunoaște! Dar dacă este adoptat de o altă familie, pe cine are datoria să cinstească? Porunca a 5-a din Decalog nu se referă doar la două persoane(numite „mamă” și „tată”). Se referă la: cei ce te-au născut, cei ce te-au crescut(toți cei care au participat la aceasta), cei ce te-au îndrumat și mai mult, mai profund, mai explicit – la cei ce te-au zidit! În acest proces de zidire (duhovnicească mai ales) este inclus și Sfântul Paisie Aghioratul, dacă după ce i-ai citit învățăturile, te-ai îndreptat pe Calea Luminii. Aici este inclus și preotul din parohie care a venit în casă cu Icoana, de Bobotează, și ți-a răspuns la o întrebare care-ți alimenta necredința, indreptându-te la Adevăr. Aici intră și Sfântul Nectarie, la moaștele căruia, ducându-te, te-ai vindecat de un cancer în fază avansată, întorcăndu-te realmente la Viață! Iar în toate aceste procese, intervine și Hristos, făcând posibilă minunea întru Sfinții Săi, căci El este și Calea, și Adevărul și Viața!

A-l cinstii pe cel care îți face bine este direct sau indirect o poruncă prezentă pe tot parcursul Noului Testament! Putem să spunem că omul „Paisie”, după ce a dus o viață sfântă făcând mii de minuni, a murit, și murind a dispărut – și tot odată să ne numim creștini? Putem să spunem că dacă omul „Paisie” ne-a ajutat prin rugăciune, fiind printre noi(la fel de departe de Domnul), după ce a ajuns în Ceruri (atât de aproape de El!) nu se va mai ruga pentru noi? Și dacă o va face, rugăciunea nu-i va mai fi ascultată?! Acest „om Paisie” îl numim Sfânt, iar un om Sfânt este un prieten adevărat precum Hristos cere, un prieten atât milostiv cât și iubitor, un adevărat „bun-samaritean”. Dar al cui prieten? Al oamenilor! El nu va rămâne la fel de bun, la fel de milostiv, la fel de rugător când va trece la Domnul. Sfântul va fi încă și mai bun, și mai milostiv și fără discuție, cu mult mai bun rugător; căci spre asta se trece în Rai!

Vorbind încă de cinstire, aceasta este o poruncă și în Noul Testament, după cum urmează:
”Daţi tuturor cele ce sunteţi datori: …..celui cu cinstea , cinste” (Rom 13,7).

Asocierea Nr.2: Rugăciunea și Închinarea:

Până unde putem merge dacă spunem: „Bun, cinstim pe Sfinți. Dar nu e prea mult să ne rugăm lor?!”. Răspunsul va fi, fie unul simplu și direct: „Nu!„; fie unul ceva mai complex, formulat sub forma unei întrebări similare:„Nu este oare prea mult să îl rugăm pe polițist să ne arate Calea spre gară? Nu este oare prea mult să îl rugăm pe cel ce știe mai mult decât noi, în cele ce ne macină, să ne spună și nouă Adevărul? Nu este oare prea mult să-l rugăm pe doctor să ne salveze Viața?!”. Haideți, deci, să stăm strâmb și să judecăm drept! Putem oare să fim întru totul obiectivi? Cine este mai demn de cinste: Sfinții din Închisori, care au suferit bătăi crunte pentru credință sau polițistul X, care în viața particulară își înșeală nevasta? Sfântul Mare Mucenic Gheorghe(vezi-i viața) sau prietenul profitor pe care noi îl rugăm să ne „lumineze” în problema ce-o avem? Sfântul Arsenie Boca ce a salvat oameni de la sinucidere și a atins trepte inimaginabile în rugăciune, fiind prigonit de comunism a cărui cădere a și profețit-o sau doctorul Y, care în timpul liber e homosexual sau bețiv sau curvar?
Vorbim aici de oamenii pe care îi putem urma, a căror viață ne poate fi drept exemplu de îndreptare și a căror cugetări pot fi ziditoare de suflet, versus persoane obișnuite, păcătoase, care nici nu se sinchisesc de Dumnezeu și a Sa una, sfântă, sobornicească si apostolească Biserică(e un exemplu general: ajungem în viață – și nu odată – să rugăm astfel de persoane să ne ajute, pentru că sunt capabile de așa ceva!).
Deci dacă am considera Sfinții ca fiind nedemni de a ne ruga lor, oare sunt mai demne aceste persoane, cărora frecvent le aducem astfel de „cinstiri”? În câte jocuri de acest fel ne poate învârtii vrăjmașul diavol?

“Fiţi urmatori mie, precum şi eu Îi sunt lui Hristos”

Versetul de mai sus Îi aparține Sfântului Apostol Pavel(Corinteni 11,1). Este chemarea unei alte persoane decât Hristos! E mai mult decât o chemare; este o luminare a problemei noastre! Sfântul este un următor al lui Hristos. De la naștere până la moarte, câtă vreme trăiește, niciodată nu afirmă că el este „puternic” sau „sporit”. Darurile pe care sfinții le primesc (darul vindecării, darul distingerii duhurilor, darul discernământului, darul înainte-vederii, darul clar-viuziunii, darul stră-vederii, darul rugăciunii, darul nesomnului, etc…) reprezintă pentru aceștia o grea încercare în a nu cădea în mândrie și lăcomie. Reprezintă un motiv în plus de a-și păzi mintea și de a se smerii – foarte ușor, ar crede unii…

Motivul pentru care urmăm unui sfânt este acela că el este la rândul său următor lui Hristos. Duhovnicul meu mi-a spus așa: „Eu stau aici cu tine, la popas. Îți vorbesc de Dumnezeu, îți vorbesc despre Calea Sa, te îndrum ca un cunoscător și-ți dau drumul să pleci. Dar un stareț adevărat, ca Ilie Cleopa, ca Paisie Aghioratul, ca Arsenie Boca ști ce face? Te întâlnește aici la popas, te ia de mână și te duce la Hristos!„. Acela e sfântul! Puterea asta o are el, puterea asta o folosește în folosul nostru.

Iarăși Sfânta Scriptură întărește acestea:
„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.”(Evrei 13,7).

Cine are urechi de auzit să audă!

Acesta este adevăratul duh al Bibliei! Vă puteţi zidi de acestea şi vă va prinde bine sau vă puteţi smintii, iar aceasta este spre osânda voastră. Voi încheia lăsând încă o mână de versete destul de concludente:

„Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna.”(Iuda 1,3);

“Cine vă PRIMEŞTE pe voi, pe Mine Mă primeşte “(Matei 10, 40).
”Cel ce vă ASCULTĂ pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cel ce se LEAPADĂ de voi se leapădă de Mine“(Luca 10, 16).
Iar din Vechiul Testament…despre Ilie:

“Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieşit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut şi A CĂZUT cu faţa la pământ, zicând: “Oare tu eşti domnul meu, Ilie?” (1 Împăraţi 18,7) ,( 3 Regi 18,7).

Şi despre Elisei:

” Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui şi S-A ÎNCHINAT până la pământ, apoi şi-a luat copilul şi a iesit.” (2 Împăraţi 4,37),( 4 Regi 4,37).

Anunțuri

  1. Iulian

    Psalmul 150
    1.Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

    Leviticul cap 19 vs.32. Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinsteşti faţa bătrânului şi să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

    Romani13 vs 7. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.

    Matei 10 vs 41. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua.

  2. paul

    David era prooroc?:)) De unde si pana unde ?

    • Doamne ajuta.
      Cei care proorocesc se numesc prooroci. In psalmi David face multe profetii. Citeste cu atentie.
      Apropo, ai mai dat un comm, iar eu (Georgian) nu l-am aprobat datorita limbajului si lipsa argumentelor.
      Doamne Ajuta, citeste Psaltirea si vei intelege de ce e Prooroc.

  3. Paul

    Pai da-mi si mie un Psalm unde David a dat profetii!

    • Tu ai citit Noul Testament? „Caci scris este: „. Peste jumate din versetele citate, ca marturie a profetiei, sunt din David. Apare la prooroci. Nu stiu ce teologie stii tu. Am vazut in comentariul pe care nu am binevoit sa-l aprob. Lipsa ta de informare ar fi scuzabila daca smerenia ta ar depasi-o, dar te avanti si in mandrie, ratacita fiind. Iti sugerez un site: http://www.odaiadesus.ro
      Cauta-ti secta la sectologie ca sa ti-o cunosti mai bine. Apoi uita-te la credinta noastra si apologetica. Vezi ce te-ar interesa. Vei gasi aproape tot din ceea ce e nevoie. Daca iti spun cate au luat protestantii si neoprotestantii de la pagani nu-ti vine-a crede. Acum, uiti insasi esenta crestinismului si te comporti ca un evreu anti-crestin. Evreii ca popor monoteist erau de foarte multa vreme. Crestinii au avut un duh principal: sa propovaduiasca adevarul semit, sa il propovaduiasca pe Hristos si, poate cel mai important aspect, sa „fure” de la evrei si pagani. Si au inceput cu oamenii!!!! Toti oamenii crestini au fost luati din randurile paganilor. La fel si casele lor, familile lor, popoarele lor! La fel si armatele lor si regii lor. Au trecut prin ceea ce numim INCRESTINARE. Daca iei o datina pagana inchinata lui Zamolxis si schimbi numele lui Zamolxis cu Iisus Hristos, ai facut o cantare/rugaciune crestina! Unde-i raul? Ganditi parca v-ati conservat creierul. Si trist este ca incalcati lamentabil Biblia! LITERA UCIDE, DUHUL FACE VIU! De asta suntem destoinici! Trebuie si discernamant nu lectura oarba! Si mai si talcuiti dupa capul vostru, desi avem porunca ca asa ceva nu se face!

      PS: Prooroc nu este, oricum, doar cel care aduce lamurire despre ceva din viitor. Moise e prooroc si pentru cartea Facerii, aducand ceva necunoscut din trecut. Proorocul este cel care vorbeste cu Dumnezeu nemijlocit. Iar David citeaza multe vedenii de ale lui. Mai ales psalmul 67(cauta in Biblia Ortodoxa, intrucat e numerotat altfel la voi: http://www.bibliaortodoxa.ro). Prooroc este si cel ce predica! I Corinteni 14 la o astfel de proorocie se refera ;).

  4. Davidescu Daniel

    Aici se aproba comentarii pe criterii religioase, sau mi se pare mie?

    • Se pare ca nu vezi bine ^^

    • Sa astept „crimele” Bisericii ortodoxe? Sincer, nu as vrea sa ma sparg de ras in seara asta. Iti dau un sfat, ia exemplul celor 2000 si…studiaza istoria Bisericii ceva mai temeinic. Am observat ca nu prea stapanesti notiuni precum: „ortodox”, „catolic”, „biserica”. Oricum, ar fi fost un subiect frumos…sa-ti arat cat de spalat esti pe creier cu notiuni istorice nejustificate si nejustificabile. Te voi lasa la mila Domnului sau, din nefericire, la cheremul pastorului. Fi pe pace!

  5. Davidescu Daniel

    Mihail, daca stiam ca tu esti acel om plin de ura care comentezi pe youtube, nu mai stateam atat de vorba cu tine. Pocaieste-te omule!

    • LgMihail

      Dar nu sunt. :)) … omule. Iar despre fratele intru Hristos LegArhMih1, nu-l cunosc personal. I-am cerut aprobarea sa-i folosesc si eu materialul video pe care l-a strans. Nu inteleg unde greseste? Ca este simpatizant legionar? Dar ce stiu tu despre legionari, aparte de ceea ce ai invatat de la comunisti? Greseste pentru ca preia videouri difuzate la TV unde se arata „moralitatea” si cultul exaltat si isterico-psihotic al prost-caitilor? Si mai presus de toate ipocrizia cu care in ascuns va ungeti „mijlocitori” si faceti pseudo-slujbe pe care „fratii” vostrii de peste ocean nu le practica? Fireste, cei de peste ocean se tavalesc inca si mai lamurit. Sau vrei videouri si cu ei? Eu sunt in pocainta (din grecescul „metanoia”), ca proces de continua schimbare duhovniceasca si plangere a pacatelor. Tu nu ai pus nici macar inceput, salasluind intr-o morirla eretica.Ia uite ce frumos va explica nenea asta: http://www.youtube.com/watch?v=AmEeiM09IXI

  6. Davidescu Daniel

    Daca tu pe cel ce injura il numesti frate atunci, prin analogie inseamna ca esti si tu un ne-legiuit ca si el. Epistolele spun despre cei care traiesc in ne-oranduiala:” insemnativi-l si sa nu aveti nici un fel de legaturi cu acesta!” Asadar, unul care se numeste crestin dar injura alti crestini, acela traieste in ne-oranduiala si nu a cunoscut, nici nu cunoaste pe Hristos ci isi bate Satana joc de el.

  7. Davidescu Daniel

    As vrea si eu sa raspund la cele ce ai scrie mai sus, sunt curios daca vei accepta si pararile altora sau daca este un blog in care va place sa va citit parerile unii altora, ale acelora care au aceiasi filozofie de viata.
    In primul rand, ai pus problema, cui se cuvine mai degeaba sa cerem un sfat: oamenilor corupti din viata de zi cu zi sau sfintilor care au trait cu Dumnezeu. Daca ar fii sa punem in acest fel problema, raspunsul logic ar fi:” lui Dumnezeu” dar chestia este ca problema nu se pune asa. Sfintii sunt mai mari decat oamenii pacatosi, dar si mai mare este Hristos- fiul lui Dumnezeu, care a zis:” Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele” Calauzirea si luminarea o putem cere direct de la Hristos. Nici un sfant nu a zis:” Eu, sunt cu voi in toate zilele, Duhul meu va va invata toate lucrurile” Dar Hristos a zis ca El va fii cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului.
    In cer ni se promite un loc in care nu va mai fii lacrima si nici suspin….acum sa ne imaginam cum este pe pamant mijlocirea in rugaciune…ea presupune de multe ori lacrimi inaintea lui Dumnezeu…chiar planset, bocet. Daca sfintii din rai ar sta in planset inaintea lui Dumnezeu pentru sufletele de pe pamant cum s-ar mai implini cuvantul apocalipsei care zice ca in cer nu vor mai fi lacrimi?
    Iar daca in cer vor putea sa mijloceasca rugandu-se si staruind inaintea lui Dumnezeu ei cand vor mai putea sa se bucure de toate lucrurile minunate pe care le-a facut Dumnezeu in Rai?
    Poate imi vei zice :” Un timp se vor ruga pentru suflete iar alt timp se vor bucura de rai”
    Pai Dumnezeu in Biblie ne promite o odihna vesnica :” Evrei 4″ nu una partialo-vesnica. Daca sfintii ar avea momente cand ar trebuii sa staruiasca in rugaciune pentru un suflet de pe pamant, odihna lor nu ar mai fii vesnica ci intrerupta.
    Ce rai e’ ala, ce bucurie e’ aia cand toata viata te-ai smerit in post si rugaciune de ti s-au uscat plamani iar in cer sa faci acelasi lucru?
    Dragi mei, cerul este descris ca un loc de rasplatire, un loc de bucurie vesnica, nu un loc de post si si rugaciune si cereri ci un loc de bucurie divina, de adorare a lui Dumnezeu. Vom avea si acolo o activitate si nume sa ii cantam lui Dumnezeu, sa ne bucuram in Duhul. Aceea va fii activitatea noastra. Acolo nu va fii planset si nici suspin.
    Iar versetele care le-ai dat mai sus ca dovada ca este ok sa ne inchinam mortilor nu sunt destul de concludente. Daca m-as fii chinuit, eu ca protestant as fii adus dovezi mai comvingatoare decat ai adus tu.
    :” “Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieşit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut şi A CĂZUT cu faţa la pământ, zicând: “Oare tu eşti domnul meu, Ilie?” (1 Împăraţi 18,7) ,( 3 Regi 18,7).” Aici se inchina unui om viu, nu unui om mort. Aici inchinare se refera la o anumita forma de salut, forma care denota un respect deosebit pentru o persoana deosebit de importanta si apreciata, asa ca, prin acest verset, nu poate fi justificata inchinarea la morti.
    Apoi, ca argument ca va puteti inchina apostolilor ai scris mai sus:” “Cine vă PRIMEŞTE pe voi, pe Mine Mă primeşte “(Matei 10, 40).
    ”Cel ce vă ASCULTĂ pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cel ce se LEAPADĂ de voi se leapădă de Mine“(Luca 10, 16).
    Aceasta afirmatie a facut-o Isus despre apostoli cat timp ei erau vi si erau trimisi sa transmita cuvantul Domnului, si se referea la invatatura sfintelor scripturi, si anume, cine va asculta pe voi [si invatatura sfintelor scripturi pe care o stiti de la mine] acela ma asculta pe mine [fiindca aceasta invatatura de la mine vine] si cine se leapada de voi [cine leapada invatatura mea] se leapada de mine [caci eu am dat aceasta invatatura]. Simplu si la obiect. Cine se leapada de invatatura lui Hristos data prin apostoli se leapada de Hristos.

  8. Davidescu Daniel

    Biserica Spirituală Unică este o entitate spirituală şi nu instituţională în timp ce Ortodoxa, Catolica, Penticostala, Adventista este organizată ca şi o instituţie bisericească, care are o anumită interpretare a Bibliei, care trebuie adoptată, în mod obligatoriu, de membrii ei. Biserica Spirituală Unică, sau Biserica celor născuţi din nou, sau Biserica celor născuţi din Spirit, denumirile sunt echivalente, este formată din toţi membrii născuţi din nou, din toate Bisericile instituţionale, adică din toate confesiunile creştine care se află într-o legătură personală cu Cristos şi care sunt scrişi în cartea vieţii încă de la întemeierea lumii. (Ioan 3; 3,5; Apocalipsa lui Ioan 17; 8)
    Biserica Spirituală Unică recunoaşte adevărurile biblice care vorbesc despre faptul că neprihănirea celui credincios se dobândeşte prin credinţa în Cristos şi nu prin faptele Legii. (Romani 3; 21-22; Romani 10; 9; Galateni 2; 16; 3; 1-14; Efeseni 2; 8;) Tu cititorule, faci parte din Biserica institutionala pamanteasca {esti crestin cu numele} sau faci parte din biserica spirituala a lui Hristos?
    Sa nu intelegi ca iti zic ca daca faci parte din Biserica pamanteasca nu faci parte din cea cereasca. Nu, te intreb daca nu cumva faci parte doar din cea pamanteasca fara sa faci parte din cea cereasca. Mediteaza la viata ta!

    • Ti-am aprobat mare parte din comentarii, dar cand ai inceput sa dai copyp aste si sa aberezi cu cretinisme protestante fara noima, m-am oprit. Asta nu-i loc de propaganda si de psihoza. Poti comenta cata vreme consider ca are relevanta si legatura cu subiectul.

      Os sa-ti combat mizeriile cu o mana de argumente, dupa care te voi invita sa-ti tii gura. Orice ortodox si in prealabil orice crestin stie urmatoarele:

      1. Sfintii sunt hristofori, adica purtatori de Hristos. Trupul lor este si el indumnezeit prin lucrarea adusa de duh, in timpul vietii: „bucurase-vor oasele cel smerite”, a grait David proorocul. Deci, desi trupurile sunt neinsufletite, ele raman purtoare de Duh Sfant, iar sfintii in ceruri sunt VII!!! Tu ai continuat, in stil eretic, sa-i numesti „morti”! Dar Hristos zice: „S-au mutat din moarte la viata!”

      2. Despre pocainta ce poti tu sa-mi spui? Iti aduc talcuiri concrete. In Biblie se vorbeste de „cainta lui Dumnezeu” pentru pacatele noastre! Da, Dumnezeu se pocaieste EL pentru noi, inca din Vechea Lege. Pocainta, conform Sfintilor Parinti (cauta la Rafail Noica) este intrarea omului in cainta lui Dumnezeu. Daca lui Dumnezeu ii sade bine in Rai, intru cainta (eu fiind in culmea bucuriei cand imi plang cu lacrimi, pacatele), atunci si pentru sfinti aceasta, in culmile harului, este o fericire. In schimb nimeni nu a pomenit de suspin si jale, in ceruri! Mijlocirea sfintilor este chiar ceea ce ii asemeana, intru desavarsire, cu Hristos – Mijlocitorul suprem. Ei doar continua sa faca lucrarile Lui, dupa cuvantul Lui! Cerurile reprezinta „urcarea din treapta in treapta” a sfintilor, pana la intalnirea totala cu Dumnezeu, in vecii vecilor. Iti va parea ca un „niciodata”, pai este un fel de niciodata, in ideea ca nu se termina si este un fel de „in fiecare clipa” in ideea ca vesnicia este o clipa de netrecut. Nu vei intelege tainele astea, pentru ca teologii vostri, disperati dupa zeciuala, nu au vreme sa le explice si nici luminare de la Dumnezeu. Deci sa afirmi ca in Rai ne astepata o letargie in lene, dupa ce o viata intreaga am avut o fericita sporire intru smerenie, incununata de darul lacrimilor, inseamana ca te vei duce in raiul „islamic”, unde vei gasi fecioare bune de intins.

      3. Eu nu am pomenit in sens propriu nimic de vreo inchinare. Acel respect pe care Ilie l-a primit, il acordam noi sfintilor, inca vii intru Hristos Iisus, Domnul nostru. Iar exemplele sunt si vor ramane concludente, chiar daca nu esti tu de acord cu ele. Ai cel de-al doilea articol, plin cu completari. De altfel insusi tu ai afirmat ca sunt multe altele – si nu am afirmat eu niciodata ca acestea ar fi toate.

      4. Cel mai puternic argument pe care il avem noi – de 2000 de ani – in privinta mijlocirii sfintilor (prin rugaciune directa, prin moaste lor, prin obiectele lor,etc.) este faptul ca O VEDEM. Argument empiric am putea spune, de care voi – absenti intru totul de la viata Bisericii, alergand pe coclauri – nu va bucurati. Minunile se tin lant, cum nicaieri in nici o confesiune sau religie nu se intampla. Si insemnatatea unei minuni ortodoxe talcuite corespunzator este o „mica Biblie” nescrisa.

      5. Nu poti fi in Biserica din ceruri, fara sa fi fost mai intai in cea de pe pamant. Cea din ceruri se cheama Biruitoare, pe cand cea de pe pamant se cheama Luptatoare. Nu vei fi biruitor daca nu vei lupta, iar degeaba este lupta, daca nu o faci unde trebuie. Degeaba te bati in fundul gradinii cu copacii, cand ti se cer medalii in arena. Si tot asa, nu vei fi niciodata in adevarata Biserica a lui Hristos, lasata pe pamant in chip vazut, daca nu ai comuniune cu Biserica din ceruri. Ce treaba aveti voi cu cerurile si ce stiti despre ele? Dar cat a spus Hristos despre Sine in ceruri si cat a spus despre oameni? S-a descris pe sine cum sta si imparateste sau a propovaduit oamenilor, despre oameni si pentru oameni? In ceruri sunt sfintii si voi nu aveti habar de ei, asa ca nici nu veti ajunge prea aproape de ei.

      6. Pavel ii numeste pe sfinti „casnicii lui Dumnezeu”. Ia dexul sa vezi ce inseamna. David spune ca „intru ei, Dumnezeu a facut minunate toate lucrarile Sale pe pamant” si tot David mai spune ca „i-a cinstit foarte pe prietenii Sai”, adica tot pe sfinti. De ce sunteti incuiati la minte si nu intelegeti ca in lucrarea lui Dumnezeu, din randuiala lui Dumnezeu, lucrurile se intampla astfel?! Puterea, harul, randuiala, fagaduinta sau ingadinta – toate sunt de la Dumnezeu. In schimb lucarea se face prin sfinti (fie ei oameni sau ingeri), atat in Vechea Lege, cat si in Noua Lege (mai ales). Aceasta ca sa arate dimenisiunea reala a Bisericii si comuniunea TREIMICA de tipul om-Dumnezeu-om.

      7. Daca Hristos si Duhul Sfant au fagaduit ca vor fi cu noi pana la sfarsitul veacului, cum se poate ca unii (pe aici) sa afirme ca au inceput sa fie cu noi cam de prin secolul 16. Si sa nu-mi bagi mizeria aia cu „nu, ca si pe vremea lui Constantin erau crestini buni”, caci stii foarte bine – si daca nu stii, iti spun – ca nimeni nu era sa nu se inchine la icoane, sfinti si moaste. Fie ei si Arieni sau Nestorieni. Si care a fost impotriva a ceva, avea altele (iconoclasii nu aveau icoane, dar aveau pe Maica Domnului si pe sfinti).

      Voi sunteti straini oricarei vremi crestine, dar aveti pretentii cat toata Istoria Bisericii. Atat am avut sa-ti spun si cred ca-i suficient. Acum, lectura placuta si linistita!

  9. Idolatria

    Oricine crede ca legatura dintre om si dumnezeu se realizeaza printr-un obiect (icoana, cruce) practica idolatria. Icoanele se vor a avea rol educativ, crucea rol simbolic. Daca ai impresia ca ai facut un mare pacat ca ti-a cazut icoana pe jos cu siguranta practici idolatria. Nici un obiect nu poate crea o legatura cat de mica intre om si dumnezeu.

    Sa nu mai vorbesc de sfintitul masinii si nebunii dinastea

    • Inseamna ca evreii practicau idolatria, cata vreme daca te atingeai de Chivot faceau cu adevarat un mare pacat. Sunt oameni care au murit in Vechiul Testament de pedeapsa divina pentru acest mare pacat. Ai atata cunoastere teologica – rationalista desigur – incat crestinismul tau nu mai incape in istorie. Asta o spun atat ironic, cat si concret. Pentru ca in istorie, Biserica, de 2000 de ani are martiri ai icoanelor. Inca din secolul II.

  10. Idolatria

    Timp de 500 de ani nu a existat nici o reprezentare a lui Iisus si nici icoane, oamenii nici nu au mai stiut cum arata Iisus cand au facut prima lui icoana. Constantin cel mare (un pagan, pana pe patul de moarte) a comandat odata o icoana cu Iisus iar preotii au refuzat sa ii faca si i-au explicat ca nu e bine.

    Exista doar doua culte in lume care mai practica idolatria: Catolicii si Ortodocsii. Protestantii, Musulmatii, Budistii, Evreii rad de noi ca nu am scapat inca de vechile obiceiuri.

    Primele desene religioase aparute au fost pereti pictati ai bisericii cu scopul ca si cei fara carte sa poata intelege prin imagini ce s-a intamplat. Asta e varianta oficiala ne-contestata de nimeni si exista o gramada de inscrisuri veridice care sa confirme asta.

    Evreii nu au pana in prezent icoane si au fost mereu extrem de ostili acestei idei cand s-a incercat a fi introdusa de frica sa nu se ajunga unde s-a ajuns acum. Desigur probabil au si ei anumite instinte de idolatrie, e in natura omului.

    AM AJUNS SA VAD PE FORUMURI CRESTINESTI LUCRURI DE GENUL: „O ICOANA DE ARGINT E MAI SFANTA CA UNA DE AUR CA E MAI SFANT ARGINTUL”

    Astea sunt riscurile. Oamenii simt nevoia sa creeze o legatura intre ei si Dumnezeu prin obiecte pentru ca obiectele pot fi cumparate. Daca ai icoane cat mai mari, mai de aur sau de argint, mai vechi, mai „originale”, mai facute de nu stiu ce pictor care a pictat nush ce biserica „mai sfanta” ca alta biserica, te simti mult mai asigurat, la fel ca si cu o masina sfintita.

  11. Idolatria

    Exact ca paganii care daca isi permiteau un taur de aur sau mai stiu eu ce in casa simteau ca nu trebuie sa mai faca altceva, ca sunt asigurati dupa ce mor. Cineva cu o icoana „deosebit de sfanta” in casa poti baga mana in foc ca nici nu concepe sa ajunga altundeva decat in rai din moment ce are acel obiect in casa si a mai si dat multi bani pe el

    • Iarta-ma ca imi permit, dar pe cat de prost informat esti, pe atat de guraliv si tupeist.

      S-o luam pe rand, dupa care te-as ruga sa te abti:
      1. „Timp de 500 de ani nu a existat nici o reprezentare a lui Iisus si nici icoane, oamenii nici nu au mai stiut cum arata Iisus cand au facut prima lui icoana.”
      Primele icoane apar la Sf. Ap. Luca si se pastreaza pana astazi. In afara de acestea, mai sunt cunsocute doua icoane: mahrama Sfintei Veronica (atestata istoric in secolul IV) si mahrama imparatului Avgar al Edesei, amandoua datand din secolul I si datate succesiv pana in perioada Bizantina. Icoanele din catacombe ii infatiseaza clar pe Sfintii Apostoli, pe Maica Domnului rugatoare (fara prunc) si pe Hristos, ele datand fara nici un dubiu inca din secolul II, lucru ce demonstreaza faptul ca primii crestini aveau voie (cu siguranta de la apostoli, devreme ce ultimul apostol moare in secolul II – Ioan – iar episcopii vremii erau ucenici directi) sa picteze chipul lui Hristos; mai demonstreaza cultul sfintilor si al Maicii Domnului ca rugatoare pentru noi (astea impreuna cu alte manuscrise siriene din secolul III). Pana acum toate sunt inaintea lui Constantin.

      2. Anul acesta este anul omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Iti sugerez sa citesti cateva lucrari pertinente si vei intelege personalitatea Imparatului. A-l numi pagan e una dintre cele mai mai tampenii pe care le-am putut auzi. Sfintii Parinti contemporani cu el dovedesc, de asemenea, cultul icoanelor, deci afirmatia ta – cum ca cineva i-a spus ca „nu era bine sa aiba o icoana” – e eroanta.

      3. „Primele desene religioase aparute au fost pereti pictati ai bisericii cu scopul ca si cei fara carte sa poata intelege prin imagini ce s-a intamplat.” Primele „desene” religioase au aparut in catacombe, nu in biserici. Pentru crestinii din catacombe nu era nevoie sa priveasca pe pereti. Stiau de la ucenicii apostolilor tot ce le era necesar, pe cale orala + mai citeau si cate o Scriptura (care inca nu era compusa in forma actuala). Pictura bisericeasca sau iconografia apare din evlavie si, cel mai probabil, este predanie apostolica.

      4. „Exista doar doua culte in lume care mai practica idolatria: Catolicii si Ortodocsii”. Esti cat se poate de prost-informat. Aceste doua „culte” nu practica idolatria.
      IDOLATRÍE = (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli(Sursa: DEX ’98). Idolii sunt zeitatile paganilor, care fac parte dintr-un panteon. Statuia/imaginea zeului este insusi zeul, iar paganii adora insasi statuia (cu tot cu materialul din care este facuta).
      Catalogul religiilor pagane/idolatre/politeiste de astazi suna cam asa: șintoismul, budismul, hinduismul, religiile neopagane (neo-odinism, satanism, religiile afro-americane, vechile relgii amerindiene, etc.).

      5. „Evreii nu au pana in prezent icoane si au fost mereu extrem de ostili acestei idei cand s-a incercat a fi introdusa”. Evreii au cazut in idolatrie de nenumarate ori. Asta este, fireste, condamnabil. Cat priveste Legea data de Dumnezeu, aceasta prevedea clar ca evreii au PORUNCA de a impodobi Chivotul, Catapeteasma si Templul cu imagini si statui (in special cu heruvimi). Vezi asta foarte clar in Vechiul Testament. Asta biblic. Arheologic, este inca si mai evidenta aberatia ta:
      Icoane pot fi găsite nu numai în catacombele crestine, ci si în cele evreiesti din aceleasi perioade. Putem vedea, de exemplu, icoanele evreiesti bine păstrate de la Dura-Europos, un oras distrus de persieni în mijlocul secolului al treilea (ceea ce ne da o idee cât de recente ar fi putut fi).
      În Talmudul palestinian găsim scris (în Abodah Zarah 48d) „În zilele lui Rabbi Jochanan oamenii au început sa picteze imagini pe ziduri, iar el nu i-a oprit” si „În zilele lui Rabbi Abbun oamenii au început sa creeze imagini în mozaicuri, iar el nu i-a oprit”. Cele mai vechi scrieri evreiesti pe care le avem contin ilustratii. Printre acestea sunt imagini cu scene biblice, asemănătoare cu cele găsite la sinagoga din Dura Europos (si cu cele din biserica aflata alături de aceasta sinagoga) care a fost îngropata în secolul al treilea, când persienii au distrus orasul (vezi „Escavatiile de la Dura-Europos conduse de Universitatea Yale si de Academia Franceza de Inscriptii si Litere”, Raportul Final VII, Partea I-a, Sinagoga, de Karl H. Kraeling). Este demn de remarcat ca cele mai timpurii icoane din catacombe erau în majoritate scene din Vechiul Testament si icoane ale lui Hristos. Predominanta scenelor din Vechiul Testament arata ca aceasta nu era o practica păgână introdusa de anumiti convertiti, ci una evreiasca, adoptata de crestini.

      Si revenind la importanta biblica a icoanelor, uite si trimiterile:
      Pe chivot – Ex. 25:18
      Pe perdelele din Cort – Ex. 26:1
      Pe perdeaua din Sfânta Sfintelor – Ex. 26:31
      Doi heruvimi în Locul Sfânt – 1 Imparati 6:23
      Pe pereti – 1 Imparati 6:29
      Pe usi – 1 Imparati 6:32
      Pe alte lucrături din Templu – 1 Imparati 7:29,36

      Si, in incheiere, pastrand ceea ce era mai culmea pentru sfarsit:
      „AM AJUNS SA VAD PE FORUMURI CRESTINESTI LUCRURI DE GENUL: “O ICOANA DE ARGINT E MAI SFANTA CA UNA DE AUR CA E MAI SFANT ARGINTUL
      Astea sunt riscurile. Oamenii simt nevoia sa creeze o legatura intre ei si Dumnezeu prin obiecte pentru ca obiectele pot fi cumparate. Daca ai icoane cat mai mari, mai de aur sau de argint, mai vechi, mai “originale”, mai facute de nu stiu ce pictor care a pictat nush ce biserica “mai sfanta” ca alta biserica, te simti mult mai asigurat, la fel ca si cu o masina sfintita.”

      Aici nu discutam cu „am vazut pe un forum” sau „eu cred ca oamenii zic…”. Imi arati evidente dogmatice, vreun Sfant Parinte, o autoritate de referinta, si discutam asa. Restul mi se pare gainarie si nesimtire, motiv pentru care initial nu vroiam sa raspund la mesaj. Niciun sfant si niciun crestin practicant nu afirma vreodata ca merge direct in rai sau, ca pentru vreo fapta de-a sa, merita efectiv mantuirea. Icoana nu Il aduce pe Dumnezeu in casa, ci il urca pe om – cu mintea (cu duhul) – la Dumnezeu, prin contemplarea ei. La icoana nu ne inchinam (nu o adoram si nici macar nu o veneram). Termenii dogmatici prin care s-a definit in crestinism utilisrea icoanelor sunt foarte clari. Se numeste cel mult „cinstire relativa”, sau aparenta, pentru ca in realitate este venerat strict cel caruia ne inchinam (a carui persoana este in ceruri). O icoana, daca este inexpresiva (deteriorata de timp) si nu mai infatiseaza clar persoana cu pricina – Sfantul Ioan Damaschinul o spune -, poate fi lejer aruncata in foc. Este un simplu lemn. Asta iti suna tie ca „definitie” pentru idolatrie? Pune mana si citeste si nu te mai arunca in afirmatii dupa mintea ta.
      De asemenea, oamenii sunt atrasi de un loc/obiect sfant mai mult decat de un altul, pentru importanta sa istorica (si aici ma refer la ideea de „istoria mantuirii”). Toate icoanele poarta numele de „facatoare de minuni”, intrucat minunile le savarseste Dumnezeu, iar nu lemnul. Insa exista anumite icoane prin care s-au facut minuni mari ori foarte dese, motiv pentru care credinciosii cauta sa ajunga acolo spre a se intari in credinta. E o evlavie fireasca. Iar daca milioanele de minuni consemnate si marturisite de inca si mai multe milioane de credinciosi din intreaga lume, de 2000 de ani, nu te misca, atunci esti cu desavarsire impietrit.

      Motiv pentru care disctia noastra se incheie aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: